Primul Zbor spre Casa

Tot aprilie. 24 mai exact si prima data cand ma intorc acasa de cand m-am mutat in Viena. Cadourile sunt cumparate pentru toata lumea de cu trei zile inainte de plecare, bagajele sunt gata de cu doua zile inainte. Traseul spre aeroport este verificat si rasverificat la minut si mai am exact banii de bilet si atat ( adica 3.40€ - unele lucruri in studentie nu se schimba niciodata). Sa se noteze ca este a doua oara cand zbor.
Zborul meu ajunge tot in Timisoara pentru ca atunci, in viteza de luat bilete in ziua zborului din cauza problemelor cu plecarea, era mult mai ieftin un bilet dus-intors decat doar dus (si oricum am decis ca nu mai merg niciodata cu trenul).Norocul meu face ca exact atunci prietena mea cea mai buna si prietenul ei sa fie in vizita in Timisoara cu masina. Asa ca stabilim sa vina sa ma ia de la aeroport. David nu stie nimic si este pregatit sa vina sa ma ia din Gara de Nord la 6 dimineata, adica cam cand ajunge trenul din Timisoara in Bucuresti. Il am complice pe fratele meu mai mic, Dan, sa-l tina treaz pana cand ajung eu, evident cu cateva ore mai devreme. Deci totul e bine si frumos aranjat, ce poate sa mearga rau?!

Ma trezesc dimineata, in ziua Zborului. Metodic, imi iau micul dejun si imi impachetez ultimele lucruri, tragand super mult de timp , pentru ca evident, m-am trezit mult prea devreme din cauza nerabadarii.
Plec, si in drum spre Sudbahnhof, unde urmeaza sa iau schnellbahn-ul spre aeroport, ma intalnesc 10 minute cu Lorand sa-mi iau la revedere.
Ajung foarte frumos in aeroport, cu o ora si jumatate inainte de plecarea avionului, asa cum ma sfatuise Tibi. In prima faza, m-am speriat putin ca nu stiam de la ce terminal pleaca avionul ( pe langa lipsa mea acuta de experienta in ceea ce priveste aeropoartele, am si bilet electronic, adica nimic in mana, ca sa fiu si mai high-tech si sa-mi prind urechile). Dar in final, m-am prins si am mers la Terminalul 2.
Evident aeroportul era imens. Eu pana acum, ok, mai vazusem Otopeni-ul, cand mai condusesem si asteptasem lume, si aeroportul Timisoara din care plecasem si atat.
Si aeroportul asta era de 3 ori mai mare decat cel din Otopeni (a se citit doar Terminalul in care eram, ca doar pe acela l-am vazut.) M-am invartit putin pe acolo, m-am dus la Informatii sa intreb daca ar trebui sa-mi printez biletul si ei m-au trimis la biroul Austrian Airlines, unde am aflat ca trebuie sa fac check-in-ul doar cu pasaportul. Bun. M-am postat in fata panoului de plecari, asteptand sa anunte check-in-ul pentru zborul meu, asa cum stiam eu ca se face din Timisoara. Si am stat, si am stat... si ma gandeam, uite astia, ce aiurea, ca n-au pus banci pe aici ca sa stai si tu jos cand astepti check-in-ul. In jurul meu lumea se tot foia, facea self-check-in-ul la diferite touchscreen-uri de pe acolo sau isi infasurau bagajele in plastic. M-am hotarat sa ma plimb putin, am mers la toaleta, m-am oprit intr-o librarie de pe acolo sa arunc un ochi.
Cu 45 de minute fix inainte de plecarea zborului, mi-am dat seama ca ceva nu este in regula daca nimeni nu zice nimic de check-in asa ca m-am dus la acelasi birou Austrian Airlines sa intreb. Mi s-a zis ca pot sa fac check-in-ul oriunde si oricand la orice birou economy Austrian Airlines (erau in jur de 60 de astfel de birouri aliniate frumos si toate rosii, nu aveam cum sa le ratez). M-am dus spre ele, si la intrarea in carnatul de directionare a cozii am aratat pasaportul unui tip, care m-a indrumat spre unul din punctele de predare a bagajelor. La birou, o doamna draguta, imi pun bagajul pe banda (bagaj de doar 12 kg - HA!) si arat pasaportul si ii spun ca merg la Timisoara. (Temeshvoara - cum zicea tipa). Tipa imi zambeste si ma mai intreaba odata unde merg si la ce ora. Ii spun. Si zambind imi raspunde ca check-in-ul s-a inchis. Stai asa cucoana, ce zici?! Cum adica? Am fost aici, nimeni n-a zis nimic de check-in. Cum adica s-a inchis?!!
Imi explica ca aici nu se anunta check-in-ul si ca il faci tu singur la acele touch-screen-uri cu minim 45 de minute inainte de zbor.

`Does this mean I lost the filght?´
´Yes.´ (si zambeste)...