Lucrurile n-au prea mers excelent in ultima vreme pe aici. Am ramas peste vara in Viena ca sa ma pregatesc pentru admiteri. Evident, nimeni din cei cunoscuti nu erau pe-aici, am stat mult timp singura, n-am vorbit cu zilele, dar partea faina e ca am avut primii musafiri, carora le-am putut arata Viena asa cum o vad eu. Mici grupuri, incepand cu fostii colegi de munca, fratii mei , amici si prieteni foarte buni. Am cunoscut si cativa turisti (fosti colegi de facultate, ca sa vezi ce mica e lumea). Foarte de treaba cu totii, dar fiecare in parte mi-a amintit cat de dor imi este de cei de-acasa.
Ieri lucrurile ajunsesera la un climax sa zicem. Eram gata sa renunt la tot si sa vin acasa, doar pentru ca toti cei apropiati sunt acolo si eu sunt la 1500 de km departare. Azi dimineata situatia era la fel, chiar incepusem sa glumesc cu mama pe tema asta, ca sa o obisnuiesc putin cate putin cu ideea.
Acum 10 minute mi-am schimbat radical parerea. Am intrat pe messenger si am vazut un status cu "read this". Link-ul era un blog, asa ca am dat click sperand la ceva interesant si funny. Nici una, nici alta. Blogul era acesta .
Am ramas masca. Am deschis un nou tab in browser si am intrat pe un canal de stiri romanesc. Titluri de genul "Sandu si Becali sunt din nou aliati", "Trei ursi polari s-au inverzit","Oamenii de stiinta nu se ia la intrecere cu Dumnezeu", "Eric Braeden, al saptelea membru din bandul emisiunii Happy Hour", "Lux la maximum la petrecerea romilor din Costesti" si multe altele asemanatoare. Nimic despre actorul impuscat la o terasa in buricul Bucurestiului doar pentru ca a cerut chelnerului sa fie putin mai politicos. [ach, da, ideea "clientul nostru, stapanul nostru" se pare ca nu e valabila decat in vest]. Nu zic ca incurajez genul asta de stiri cu morti, violati si alte tampenii, dar... omul asta a ajuns intr-o situatie pe care sincer, nu o credeam posibila, si sunt absolut sigura ca nu este singurul care pateste astfel de tampenii in Romania. De la cele mai mici la cele mai mari.
Obisnuiam sa glumesc cu prietenii mei ca o sa ma intorc in tara doar daca se reinstaureaza monarhia sau ma indragostesc de cineva caruia ii este imposibil sa vina cu mine aici. Well, mi-am schimbat parerea. Nu ma mai intorc decat de sarbatori si nu stau mai mult de o luna maxim. Prefer sa traiesc bine intr-o tara care nu este a mea, decat sa imi fie frica sa stau mai mult de ora 11 in oras pentru ca dupa, am mari sanse sa fiu furata/violata/casapita. Desi, asa cum a demonstrat George mai sus, nici nu trebuie sa se intample la periferie sau noaptea. Sau sa fii o fata singura pe strazi.
In luna iulie, am luat doua tepe de la taximetristi, mi s-a furat telefonul, mi s-a pus mana pe fund, am fost latrata si alergata de caini, injurata de batrane pe absolut nici un motiv, mi s-a vorbit in scarba si am fost furata la rest. Ghiciti unde am fost?
10.9.08
15.8.08
Vreau In Viena
Revin dupa o absenta de cateva posturi si o sa fac o mica pauza in cronologia intamplarilor.
Cu surle si trambite vreau sa va anunt lansarea organizatiei de studenti VreauInViena din care, cu mare onoare pot sa zic, fac parte!
Suntem o mana de oameni, toti romani studenti in Viena, veseli, diferiti si dispusi sa ajutam pe oricine ar vrea sa-si faca studii de orice fel in Viena, prin cunostintele si experienta noastra aici.
Ne puteti gasi la www.vreauinviena.com, site-ul nostru de curand lansat, unde aveti un sumar asupra a ceea ce facem noi si cu ce va ajutam exact. Tot acolo gasiti si modalitati de contact (sau imi lasati adresa voastra aici) si un scurt istoric al oamenilor care studiaza in Viena.(ma rog, nu toti, astia care ne stim!)
Ne vedem in Viena!
Cu surle si trambite vreau sa va anunt lansarea organizatiei de studenti VreauInViena din care, cu mare onoare pot sa zic, fac parte!
Suntem o mana de oameni, toti romani studenti in Viena, veseli, diferiti si dispusi sa ajutam pe oricine ar vrea sa-si faca studii de orice fel in Viena, prin cunostintele si experienta noastra aici.
Ne puteti gasi la www.vreauinviena.com, site-ul nostru de curand lansat, unde aveti un sumar asupra a ceea ce facem noi si cu ce va ajutam exact. Tot acolo gasiti si modalitati de contact (sau imi lasati adresa voastra aici) si un scurt istoric al oamenilor care studiaza in Viena.(ma rog, nu toti, astia care ne stim!)
Ne vedem in Viena!
25.7.08
Acasa de paste si Unu-Mai-Muncitoresc
In primele zile cat am fost acasa am vorbit incontinuu, povestind la toata lumea "cum este acolo". Evident mi-am pierdut glasul, dar nu si urechile si astfel am putut sa-i ascult pe toti povestind ce-au mai facut ei in ultimele trei luni.
Acasa intotdeauna o sa ramana acasa, asa ca au fost: mesele cu mancare ca la mama, vizitele, mountain dew, barul vama si doors, rasetele, dansul, petrecerile, plecatul in Vama Veche cu cortul, dansul pe mesele din Expirat cu David si Uana, Vodka kiss si o raceala zdravana.
A fost frumos si scurt.
La intoarcere m-au dus baietii la aeroport si totul a fost in regula. Nici o problema la zbor.
Cand am ajuns acasa, usa de la intrarea in bloc era inchisa si am trezit-o pe vecina de la parter sa-mi deschida. Casa era un dezastru.
Acasa intotdeauna o sa ramana acasa, asa ca au fost: mesele cu mancare ca la mama, vizitele, mountain dew, barul vama si doors, rasetele, dansul, petrecerile, plecatul in Vama Veche cu cortul, dansul pe mesele din Expirat cu David si Uana, Vodka kiss si o raceala zdravana.
A fost frumos si scurt.
La intoarcere m-au dus baietii la aeroport si totul a fost in regula. Nici o problema la zbor.
Cand am ajuns acasa, usa de la intrarea in bloc era inchisa si am trezit-o pe vecina de la parter sa-mi deschida. Casa era un dezastru.
6.7.08
Primul Aproape Zbor spre casa
In momentul in care mi-am dat seama ca am pierdut avionul spre Casa, stand si asteptand-ul ca proasta in aeroport mi s-au inmuiat genunchii. Cum am mai zis.. prostia se plateste.. sau lipsa de experienta.
Si cum eu stiam sa fac check-in-ul doar cu lacrimi... am inceput iarasi sa plang si sa-i explic tipei ca eu pur si simplu n-am stiut si ca am biletul de 3 luni de zile si ca trebuie neaparat sa ma urc in avionul asta! Tipa imi explica calma ca nu e nici o problema ca, biletul nu l-am pierdut ci doar zborul si ca pot sa iau urmatorul zbor spre Timisoara, adica.. maine. (pe langa faptul ca nu aveam bani nici sa ma intorc in Viena, nici nu vroiam sa aflu reactia mamei, care de entuziasm ca vin acasa nu mai lucrase de doua zile - stii mama, am pierdut avionul!) Asa ca am inceput iarasi sa ma plang si sa ma rog de tipa sa ma ajute cumva, si in momentul in care a vazut cat de tare imi tremurau mainile (asta vedeam si eu, la fata nu m-am vazut dar ea evident da) m-a luat frumos de mana si m-a dus la acel birou de Austrian Airlines la care mai fusesem de doua ori si i-a explicat tipei de acolo problema mea. Respectiva s-a uitat la ea in calculator si mi-a scos un bilet fara loc pentru zborul spre Timisoara. Cealalta tipa mi l-a dat si mi-a explicat ca daca fug am sanse sa prind un loc in avion, daca nu prind, sa ma intorc la ea si imi aranjeaza ceva pentru urmatorul zbor. Apoi mi-a luat bagajul, i-a pus jumatate de eticheta si cealalta mi-a pus-o pe pasaport, m-a asigurat ca bagajul o sa calatoreasca cu mine si mi-a zis sa fug. And I did, ca vantul prin terminale si porti si zona de duty free. La controlul de dinainte de poarta de imbarcare, a trebuit sa stau sa-mi scot laptopul din geanta, sa-mi scot cureaua, ceasul si cheile si monezile din buzunare. Apoi am alergat spre poarta de plecare a avionului, in timp ce cu o mana imi tineam pantalonii, cu una cureaua, telefonul, cheile si monezile, cu una laptopul si cu una geanta. Am ajuns exact cand se formase coada pentru ca tocmai anuntasera boarding-ul. M-am asezat la coada, mi-am pus cureaua inapoi pe pantaloni, tot ce avem in buzunare si laptopul inapoi in geanta si am inceput sa-mi rod unghiile, privind gelos la cei cu loc. Cu doua persoane in fata mea era o tipa care.. nici ea nu avea loc (nu stiu cum de) si i s-a explicat ca trebuie sa se duca la biroul de langa sa discute problema. Auzind, m-am scos si eu din coada si am ajuns la biroul respectiv odata cu tipa (in spatele nostru mai erau trei tipi in aceeasi situatie). Tipa respectiva era romanca, asa ca am discutat cu ea putin si am aflat ca era in tranzit in Viena. Am asteptat sa vina reprezentantul Austrian Airlines la birou si cand a ajuns a zis un singur cuvant : ´Buchuhr?´ (adica numele meu de familie pe limba austriecilor). M-am facut repede prezenta si i-am intins biletul fara loc asa cum imi ceruse. In schimb, mi-a dat ultimul loc din avion. Imi venea sa-l iau in brate si nu ma mai interesa nimic. M-am reasezat la coada, si nu m-a deranjat ca a trebuit sa stau iarasi sa astept imbarcarea, ranjind prosteste si cu unghiile pe jumatate mancate.
In avion, amabila stewardesa Austrian Airlines ma conducea spre locul meu si eu abea m-am abtinut sa nu o iau in brate de fericire. Zborul a fost scurt (doar 45 de minute nu?) si cu multa guma de mestecat ca sa nu mai am probleme cu urechile. Cand am ajuns, nu-mi incapeam in piele de fericire ca sunt din nou acasa si vroiam sa ies cat mai repede din zona cu bagajele ca sa-i intalnesc dupa trei luni (!) pe prietenea mea cea mai buna si pe prietenul ei care ma asteptau in aeroport. Mi s-a parut grozav cum dupa verificarea pasaportului mi s-a spus ´Bine a-ti venit in Romania´ pe romaneste!
La banda de bagaje am intrat in vorba cu o doamna in varsta foarte simpatica, romanca ce traieste in Munchen, care amuzata imi zicea ca niciodata nu are norocul ca bagajul ei sa iasa printre primele. Cand s-a oprit banda si bagajele noastre nu aparusera si-a facut intrarea o angajata Austrian Airlines (ce timing!) care ne-a anuntat ca acestea sunt inca in Viena si ca vin maine cu urmatorul zbor. Pe mine m-a pufnit rasul si am primit cateva priviri curioase `Cum domnisoara, tocmai vi s-a pierdut bagajul si dumneavoastra radeti?!´ ... asta sa fie problema mea!
Asa ca am completat formularul si recunoasterea bagajului si i-am informat amabil ca eu imi continui drumul spre Constanta, asa ca trebuie sa mi-l trimita acolo. Nici o problema. Bagajul imi va fi expediat pe aeroportul Kogalniceanu si o sa-l ridic de acolo. Afara prietenii mei ma asteptau ranjind cu o foaie A4 cu numele meu. Ne-am imbratisat si se mirau de ce putine bagaje am. ´A nu, uite bagajul meu e pe foaia asta, e inca in Viena, vine maine!´
Ne-am suit in masina si am plecat spre Bucuresti. Pe drum, mi-am sunat parintii si prietenii din Viena povestindu-le de intamplari. La un moment dat am primit un mesaj de la fratele meu mic `Auzi eu il las pe David sa se culce, ca deja ma ia la intrebari de ce tot trag de el sa ne uitam la filme!´ Sigur, nici o problema, oricum eu n-am somn, asa ca de dimineata la 4.30 cand o sa se trezeasca sa se duca sa ma ia de la gara, o sa ma gaseasca in bucatarie.
Am ajuns in Bucuresti pe undeva pe la 2.30 AM. Cand am intrat in apartament, fratele meu mic si-a scos capul din fosta mea camera de studentie bucuresteana. Si asa era cu un cap mai mare ca mine cand am plecat, acum era si mai mare! Saracul a stat si m-a asteptat. Am stat de vorba in bucatarie pana cand s-a trezit David(surpriza a cam fost stricata pentru ca m-a auzit vorbind), dar evident tot s-a bucurat. Fratele mic s-a dus sa se intinda si el putin si am ramas la povesti cu David. Urma sa plecam la 7 dimineata cu masina spre Constanta. La repartizarea bagajelor in masina, David glumea cu mine, ´Aaaa, sa nu ne facem probleme ca nu avem loc cu toate cele si chitarile, oricum Ioana probabil are doar o punga!´
Am ajuns in Constanta la 9.30 AM. Mama ma astepta entuziasmata in fata blocului. Imi fusese asa de dor de toti! Nu-mi incapeam in piele de bucurie si vroiam sa povestesc tuturor de cum este in Viena!
O alta nota: ca si intru-un alt post doresc sa multumesc inca o data echipei Austrian Airlines de data aceasta, cea din Viena, pentru ajutorul cu biletul de zbor, chiar daca a fost din prostia mea si chiar daca mi-au pierdut bagajul.
Si cum eu stiam sa fac check-in-ul doar cu lacrimi... am inceput iarasi sa plang si sa-i explic tipei ca eu pur si simplu n-am stiut si ca am biletul de 3 luni de zile si ca trebuie neaparat sa ma urc in avionul asta! Tipa imi explica calma ca nu e nici o problema ca, biletul nu l-am pierdut ci doar zborul si ca pot sa iau urmatorul zbor spre Timisoara, adica.. maine. (pe langa faptul ca nu aveam bani nici sa ma intorc in Viena, nici nu vroiam sa aflu reactia mamei, care de entuziasm ca vin acasa nu mai lucrase de doua zile - stii mama, am pierdut avionul!) Asa ca am inceput iarasi sa ma plang si sa ma rog de tipa sa ma ajute cumva, si in momentul in care a vazut cat de tare imi tremurau mainile (asta vedeam si eu, la fata nu m-am vazut dar ea evident da) m-a luat frumos de mana si m-a dus la acel birou de Austrian Airlines la care mai fusesem de doua ori si i-a explicat tipei de acolo problema mea. Respectiva s-a uitat la ea in calculator si mi-a scos un bilet fara loc pentru zborul spre Timisoara. Cealalta tipa mi l-a dat si mi-a explicat ca daca fug am sanse sa prind un loc in avion, daca nu prind, sa ma intorc la ea si imi aranjeaza ceva pentru urmatorul zbor. Apoi mi-a luat bagajul, i-a pus jumatate de eticheta si cealalta mi-a pus-o pe pasaport, m-a asigurat ca bagajul o sa calatoreasca cu mine si mi-a zis sa fug. And I did, ca vantul prin terminale si porti si zona de duty free. La controlul de dinainte de poarta de imbarcare, a trebuit sa stau sa-mi scot laptopul din geanta, sa-mi scot cureaua, ceasul si cheile si monezile din buzunare. Apoi am alergat spre poarta de plecare a avionului, in timp ce cu o mana imi tineam pantalonii, cu una cureaua, telefonul, cheile si monezile, cu una laptopul si cu una geanta. Am ajuns exact cand se formase coada pentru ca tocmai anuntasera boarding-ul. M-am asezat la coada, mi-am pus cureaua inapoi pe pantaloni, tot ce avem in buzunare si laptopul inapoi in geanta si am inceput sa-mi rod unghiile, privind gelos la cei cu loc. Cu doua persoane in fata mea era o tipa care.. nici ea nu avea loc (nu stiu cum de) si i s-a explicat ca trebuie sa se duca la biroul de langa sa discute problema. Auzind, m-am scos si eu din coada si am ajuns la biroul respectiv odata cu tipa (in spatele nostru mai erau trei tipi in aceeasi situatie). Tipa respectiva era romanca, asa ca am discutat cu ea putin si am aflat ca era in tranzit in Viena. Am asteptat sa vina reprezentantul Austrian Airlines la birou si cand a ajuns a zis un singur cuvant : ´Buchuhr?´ (adica numele meu de familie pe limba austriecilor). M-am facut repede prezenta si i-am intins biletul fara loc asa cum imi ceruse. In schimb, mi-a dat ultimul loc din avion. Imi venea sa-l iau in brate si nu ma mai interesa nimic. M-am reasezat la coada, si nu m-a deranjat ca a trebuit sa stau iarasi sa astept imbarcarea, ranjind prosteste si cu unghiile pe jumatate mancate.
In avion, amabila stewardesa Austrian Airlines ma conducea spre locul meu si eu abea m-am abtinut sa nu o iau in brate de fericire. Zborul a fost scurt (doar 45 de minute nu?) si cu multa guma de mestecat ca sa nu mai am probleme cu urechile. Cand am ajuns, nu-mi incapeam in piele de fericire ca sunt din nou acasa si vroiam sa ies cat mai repede din zona cu bagajele ca sa-i intalnesc dupa trei luni (!) pe prietenea mea cea mai buna si pe prietenul ei care ma asteptau in aeroport. Mi s-a parut grozav cum dupa verificarea pasaportului mi s-a spus ´Bine a-ti venit in Romania´ pe romaneste!
La banda de bagaje am intrat in vorba cu o doamna in varsta foarte simpatica, romanca ce traieste in Munchen, care amuzata imi zicea ca niciodata nu are norocul ca bagajul ei sa iasa printre primele. Cand s-a oprit banda si bagajele noastre nu aparusera si-a facut intrarea o angajata Austrian Airlines (ce timing!) care ne-a anuntat ca acestea sunt inca in Viena si ca vin maine cu urmatorul zbor. Pe mine m-a pufnit rasul si am primit cateva priviri curioase `Cum domnisoara, tocmai vi s-a pierdut bagajul si dumneavoastra radeti?!´ ... asta sa fie problema mea!
Asa ca am completat formularul si recunoasterea bagajului si i-am informat amabil ca eu imi continui drumul spre Constanta, asa ca trebuie sa mi-l trimita acolo. Nici o problema. Bagajul imi va fi expediat pe aeroportul Kogalniceanu si o sa-l ridic de acolo. Afara prietenii mei ma asteptau ranjind cu o foaie A4 cu numele meu. Ne-am imbratisat si se mirau de ce putine bagaje am. ´A nu, uite bagajul meu e pe foaia asta, e inca in Viena, vine maine!´
Ne-am suit in masina si am plecat spre Bucuresti. Pe drum, mi-am sunat parintii si prietenii din Viena povestindu-le de intamplari. La un moment dat am primit un mesaj de la fratele meu mic `Auzi eu il las pe David sa se culce, ca deja ma ia la intrebari de ce tot trag de el sa ne uitam la filme!´ Sigur, nici o problema, oricum eu n-am somn, asa ca de dimineata la 4.30 cand o sa se trezeasca sa se duca sa ma ia de la gara, o sa ma gaseasca in bucatarie.
Am ajuns in Bucuresti pe undeva pe la 2.30 AM. Cand am intrat in apartament, fratele meu mic si-a scos capul din fosta mea camera de studentie bucuresteana. Si asa era cu un cap mai mare ca mine cand am plecat, acum era si mai mare! Saracul a stat si m-a asteptat. Am stat de vorba in bucatarie pana cand s-a trezit David(surpriza a cam fost stricata pentru ca m-a auzit vorbind), dar evident tot s-a bucurat. Fratele mic s-a dus sa se intinda si el putin si am ramas la povesti cu David. Urma sa plecam la 7 dimineata cu masina spre Constanta. La repartizarea bagajelor in masina, David glumea cu mine, ´Aaaa, sa nu ne facem probleme ca nu avem loc cu toate cele si chitarile, oricum Ioana probabil are doar o punga!´
Am ajuns in Constanta la 9.30 AM. Mama ma astepta entuziasmata in fata blocului. Imi fusese asa de dor de toti! Nu-mi incapeam in piele de bucurie si vroiam sa povestesc tuturor de cum este in Viena!
O alta nota: ca si intru-un alt post doresc sa multumesc inca o data echipei Austrian Airlines de data aceasta, cea din Viena, pentru ajutorul cu biletul de zbor, chiar daca a fost din prostia mea si chiar daca mi-au pierdut bagajul.
5.7.08
Primul Zbor spre Casa
Tot aprilie. 24 mai exact si prima data cand ma intorc acasa de cand m-am mutat in Viena. Cadourile sunt cumparate pentru toata lumea de cu trei zile inainte de plecare, bagajele sunt gata de cu doua zile inainte. Traseul spre aeroport este verificat si rasverificat la minut si mai am exact banii de bilet si atat ( adica 3.40€ - unele lucruri in studentie nu se schimba niciodata). Sa se noteze ca este a doua oara cand zbor.
Zborul meu ajunge tot in Timisoara pentru ca atunci, in viteza de luat bilete in ziua zborului din cauza problemelor cu plecarea, era mult mai ieftin un bilet dus-intors decat doar dus (si oricum am decis ca nu mai merg niciodata cu trenul).Norocul meu face ca exact atunci prietena mea cea mai buna si prietenul ei sa fie in vizita in Timisoara cu masina. Asa ca stabilim sa vina sa ma ia de la aeroport. David nu stie nimic si este pregatit sa vina sa ma ia din Gara de Nord la 6 dimineata, adica cam cand ajunge trenul din Timisoara in Bucuresti. Il am complice pe fratele meu mai mic, Dan, sa-l tina treaz pana cand ajung eu, evident cu cateva ore mai devreme. Deci totul e bine si frumos aranjat, ce poate sa mearga rau?!
Ma trezesc dimineata, in ziua Zborului. Metodic, imi iau micul dejun si imi impachetez ultimele lucruri, tragand super mult de timp , pentru ca evident, m-am trezit mult prea devreme din cauza nerabadarii.
Plec, si in drum spre Sudbahnhof, unde urmeaza sa iau schnellbahn-ul spre aeroport, ma intalnesc 10 minute cu Lorand sa-mi iau la revedere.
Ajung foarte frumos in aeroport, cu o ora si jumatate inainte de plecarea avionului, asa cum ma sfatuise Tibi. In prima faza, m-am speriat putin ca nu stiam de la ce terminal pleaca avionul ( pe langa lipsa mea acuta de experienta in ceea ce priveste aeropoartele, am si bilet electronic, adica nimic in mana, ca sa fiu si mai high-tech si sa-mi prind urechile). Dar in final, m-am prins si am mers la Terminalul 2.
Evident aeroportul era imens. Eu pana acum, ok, mai vazusem Otopeni-ul, cand mai condusesem si asteptasem lume, si aeroportul Timisoara din care plecasem si atat.
Si aeroportul asta era de 3 ori mai mare decat cel din Otopeni (a se citit doar Terminalul in care eram, ca doar pe acela l-am vazut.) M-am invartit putin pe acolo, m-am dus la Informatii sa intreb daca ar trebui sa-mi printez biletul si ei m-au trimis la biroul Austrian Airlines, unde am aflat ca trebuie sa fac check-in-ul doar cu pasaportul. Bun. M-am postat in fata panoului de plecari, asteptand sa anunte check-in-ul pentru zborul meu, asa cum stiam eu ca se face din Timisoara. Si am stat, si am stat... si ma gandeam, uite astia, ce aiurea, ca n-au pus banci pe aici ca sa stai si tu jos cand astepti check-in-ul. In jurul meu lumea se tot foia, facea self-check-in-ul la diferite touchscreen-uri de pe acolo sau isi infasurau bagajele in plastic. M-am hotarat sa ma plimb putin, am mers la toaleta, m-am oprit intr-o librarie de pe acolo sa arunc un ochi.
Cu 45 de minute fix inainte de plecarea zborului, mi-am dat seama ca ceva nu este in regula daca nimeni nu zice nimic de check-in asa ca m-am dus la acelasi birou Austrian Airlines sa intreb. Mi s-a zis ca pot sa fac check-in-ul oriunde si oricand la orice birou economy Austrian Airlines (erau in jur de 60 de astfel de birouri aliniate frumos si toate rosii, nu aveam cum sa le ratez). M-am dus spre ele, si la intrarea in carnatul de directionare a cozii am aratat pasaportul unui tip, care m-a indrumat spre unul din punctele de predare a bagajelor. La birou, o doamna draguta, imi pun bagajul pe banda (bagaj de doar 12 kg - HA!) si arat pasaportul si ii spun ca merg la Timisoara. (Temeshvoara - cum zicea tipa). Tipa imi zambeste si ma mai intreaba odata unde merg si la ce ora. Ii spun. Si zambind imi raspunde ca check-in-ul s-a inchis. Stai asa cucoana, ce zici?! Cum adica? Am fost aici, nimeni n-a zis nimic de check-in. Cum adica s-a inchis?!!
Imi explica ca aici nu se anunta check-in-ul si ca il faci tu singur la acele touch-screen-uri cu minim 45 de minute inainte de zbor.
`Does this mean I lost the filght?´
´Yes.´ (si zambeste)...
24.6.08
Ok. Am gasit chestiuta asta pe net. Am facut-o de trei ori si mi-a dat raspunsul corect de fiecare data. Imi explica si mie cineva cum face?!
Aprile si 22&tequila
Mama m-a amenintat ca daca mai dau banii pe care mi-i trimite sa-mi iau blugi pe carti nu ma primeste acasa de Pasti. Asa ca intr-o sambata de aprilie, am luat-o pe Ioana de mana si am mers in oras (sa se inteleaga ca Ioana este experta in shopping da?) Mi-am luat blugi. Si un tricou si doua bluzoane si o camasa si un maieu si o bratara din plastic si niste fine-line-uri si niste acrilice si o carte (una mica) - ce pot sa zic, pofta vine mancand. :P
Pe 18 aprilie am implinit 22 de ani. :) Ioana si Lorand m-au sunat si au inceput sa cante `La Multi Ani´ in mijlocul strazii. M-a sunat si Romania, parintii mei, bunica mea, fratii mei, prietena cea mai buna si David.
Mi-am facut cadou o portie de sushi!
Petrecerea a fost intr-o duminica seara, trei zile mai tarziu, ca asa s-a potrivit programul tuturor. Intr-un irish pub, la o masa inalta si rotunda.
Intai a fost doar bere, si o conversatie. Dupa a fost randul doi de bere pentru baieti. A urmat tequila la toata lumea, primele rasete. Inca un rand de tequila, primele poze ratate. Urmatorul rand de tequila si primele hohohote de ras sanatoase. A mai fost un rand de tequila si alte tentative de a face o poza de grup (cred ca daca lipim cam trei-patru poze scoatem una decenta). Ultimul evident, a fost un rand de shoturi de care eu nu am avut parte pentru ca m-a facut Tibi sa rad si l-am varsat pe al meu.
O singura nota as avea pentru Pub, Charlie P´s, ca au pus baia la subsol si de fiecare data cand ma duceam, aveam impresia ca e cate o treapta in plus.
Dupa pub a fost drumul cu NightBusul la Lorand si Ioana, un adevarat rollercoaster pentru mine, chit ca vorbeam toti mult prea tare si se uita lumea la noi.
La ei, a fost sampania. ...
A doua zi, a fost drumul lui Lorand la Spar, mic-dejunul abea ciugulit, si parcul din Karlsplatz - sau cum stateam toti patru pe o banca privind in zare cu cate o inghetata de ananas in mana. Un soi de rehab sa zicem. :)
But it was fun!
Subscribe to:
Posts (Atom)
Posts
